Cand orbii plang se rup pe rand sinapse,
S-abat ploi reci peste planete moarte,
Apolo-si ia-napoi regatele albastre
Si-adoarme mana ce-a purtat sceptrul lui Marte.

Cand orbii plang se-ncetoseaza zarea,
Se sting lumini, s-aprind faclii de umbre
Si-ncet, incet porneste neagra mare…
Corabii de-amintiri in bezna sa inunde.

Cand orbii plang n-au lacrimi ce sa cada..
Sunt doar simtiri si simturi prea tactile,
Ei doar ating si pot intr-adevar sa vada;
Cand orbii plang…va plange-o lume-ntreaga.

Cand orbii plang…

...dedicata ( mi-e dor de tine… de-o cafea in 2 si de zambetul strengar…!! )

Si inca mai ninge prin lume
Si inca mai sunt dimineti…
Tu, frumoasa mea fara de nume
In urma privesti si regreti.

Si inca mai ninge prin lume
Si inca mai sunt dimineti…
Prea ursuz si batran pentru glume
Ma inchid intre patru pereti.

Inca ma-ngroapa iubirea
Iar zarile-s inca albastre,
Inca-ti mai aflu privirea…
In ninsori, in culori si-n contraste.

Lui Paunescu zic sa ii mai dam o sansa,
Cenaclul sa-l intoarca zambind inflacarat…
Lui Paunescu zic sa ii mai dam o pana,
Sa-si scrie-mbatranirea, de nu… ar fi pacat.

Nu mai e vreme azi sa nastem poezie,
Asa ca zic sa-i dam lui Paunescu drept…
El pururi iubitor de vers si Romanie,
El-vesnicul artist; el, vesnic, un poet.

Sa-i dam lui Paunescu imboldul de a scrie
Cu mana tremuranda si-n felul sau dement,
Sa-i dam lui Paunescu motive sa mai fie
Consumator de drame sau simplu Pacient.

Nimic nu va ramane, nimic din asta tara

De-i dam lui Paunescu motive ca sa moara.