Sta noaptea pregatita sa ucida
Si n-a ramas in lume nici o floare,
Eu-fluture iesit dintr-o omida…
Mult prea tarziu pentru a-nvata sa zboare.

Polenul de pe aripi mi-a cazut
Si orice vis s-a sters din contul mintii,
Eu-fluture sperand tacut…
Sa scap din veacul ce-l conduc parintii.

Mi-ati spus de-atatea ori ca n-am habar,
Ca-s fluture pe cand voi-oameni vii,
Aleg sa va raspund sumar:
-Sunt fluture, ma nasc si mor…o zi.

E zborul ne-mplinit si mut,
Mi-s aripile smulse chiar cu dintii,
Eu-fluture visand pierdut…
Sa fug din veacul ce-l conduc parintii.

Iona e tacut, in alta lume,
Cu totii ii vorbesc…el insa tace,
Nu are scena ca sa se mai joace…
Doar noua zile pentru a apune.

Iona-n necuvinte s-a pierdut,
De burti de peste astazi ii e dor,
Iona… noua zile trec usor…
Iona-s noua zile… surdo-mut.

Sa te intorci Bacovia-napoi
In lumea noastra sumbra si ingusta…
Decembre tace rece intre noi
Si ne simtim captivi intr-o Lacustra.

Sa te intorci la noi Maestre Preda
Caci fara tine lumea-si pierde sirul…
Cu Moromete-n gand vom astepta,
Ca in amurg sa ne sfarsesti Delirul.

Sa te intorci batran Caragiale
Sa predici comedie de moravuri…
In lumea asta care azi ne pare
Desprinsa dintre vechile-ti gravuri.

Sa te intorci la noi poet Nichita,
Sa lasi Leoaica iar sa-ti sara-n cale…
Si lumea sa gaseasca drama ta
Ca pe-o tacuta, dulce imbatare.

E arta ratacita-n asfintit
Si lumea tace-ntre televizoare…
Nu mai e loc de drame, ras sau mit
Cata nevoie de exorcizare.